În munţii Haemus se cunoaste trecătoarea Succilor, controlată mult timp de acest trib şi identificată azi cu Sulu Derbend sau Demir Kapu. Despre importanţa ei strategică vorbesc Ammiannus Marcelinus şi alţi istorici. După unii filologi, printre care şi Tomaschek, toponimicul este de obârşie indoeruropeană însemnând "despicătură".
     Se pare că din pasul Succilor balcanici au emigrat două grupe de populaţie spre Dunăre. Unii dintre suci s-au aşezat la răsărit de Durostorum (Silistra) şi au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava, ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala), din judeţul Constanţa, Sucidava dobrogeană este menţionată de Tabula Pentigeriana de Itinerarium Antonini, de către o inscripţie din vremea lui Aurelian şi a alte izvoare antice.
     La Sucidava, ceramica dacică a sucilor şi alte materiale pot fi urmărite din sec.II î.e.n., până în sec. IV e.n.
     Tot in zonă se pare ca a existat o Episcopie , in secolul al VI-lea, la SUCIDAVA (Izvoarele - jud. Constanta), cetate situata in afara granitelor provinciei Scythia Minor, pe teritoriul Moesiei Inferior.
     In cetatea Sucidava-Moesica, situata in coltul, de sud-vest al Dobrogei s-au descoperit ruinele unei bazilici paleocrestine din perioada secolelor V-VI d. Hr. Edificiul crestin era orientat pe directia E-V si se compunea din trei parti: absida altarului, naos si nartex. Zidurile bazilicii, masurate la baza, aveau o grosime de 1,10 m. Nartexul, situat in partea de vest, se intindea pe intreaga latime a bazilicii. Latimea sa interioara era de 2,10 m. In partea sa de rasarit se afla cea de-a doua incapere a bazilicii, naosul. Acesta avea dimensiunile interioare de 16,20 m lungime si 9,15 m latime. Absida altarului, ultima incapere a bazilicii, era de forma semicirculara, cu o deschidere de 3,95 m si o adancime de 5,10 m.
     Intre ruinele cetatii de la Sucidava, distruse din pacate continuu de apele Dunarii, s-au descoperit foarte multe cruciulite care atesta numarul mare de crestini locali. Cea mai importanta descoperire arheologica, alaturi de bazilica, o constituie insa un set liturgic descoperit in apropierea cetatii in primavara anului 1984. El se compune din 17 piese de argint: sase lingurite, sase pahare in forma de potir, o cana mai mare, o canita trilobata, o strecuratoare si o cutie pentru pastrat relicve. Pe unele dintre lingurite sunt gravate literele BIKT, intregite de cercetatori sub forma BIKT(OR). Pare a fi vorba de numele mesterului care le-a confectionat sau al donatorului.
     Canita trilobata este decorata cu hexagoane alungite dispuse vertical. La capetele lor se afla trei brae orizontale in torsada. Vasul cu coada este impodobit cu un desen care reprezinta doi porumbei care beau apa dintr-un vas cu doua toarte. De precizat si faptul ca ambele vase poarta stampila "KCOCTANTINOV". Este vorba, probabil, tot de numele mesterului sau al donatorului. Stampile asemanatoare poarta si cele sase pahare-potir.
      Strecuratoarea, de forma unei cupe, are in interior incizate contururile a doi pauni si ale unui peste. Este vorba in mod evident de simboluri crestine.
     Cel mai important element al acestui tezaur, datorita evidentului sau caracter crestin, este relicviarul. Este confectionat din tabla de argint aurita. Are dimensiuni reduse si forma unei cutii paralelipipedice. Capacul are forma unui trunchi de piramida. Relicvariul este decorat cu elemente de arta crestina. Intre acestea se remarca monograma "XP", initialele Mantuitorului Hristos (literele grecesti XP se transcriu in caractere latine HR).
     Setul liturgic de la Sucidava a fost datat in secolele IV-VI d. Hr. Relicvariul, datat in secolul al VI-lea d. Hr. este unul dintre cele mai tarzii elemente din componenta acestui tezaur. El a fost importat din afara provinciei Scythiei Minor dintr-unul dintre centrele importante ale vremii - Alexandria, Antiohia sau Constantinopol. Descoperirea sa la Sucidava constituie un element important in favoarea existentei aici a unui centru ierarhic crestin.
     Legaturile Sucidavei cu restul centrelor crestine importante din Imperiu este dovedita de descoperirea si la Izvoarele a unui ulcioras, care se purta atarnat la gat, asemanator celor doua descoperite la Tomis. Vasul, care continea apa sfintita, provenea tot din Egipt de la mormantul Sfantului Mina, important centru de pelerinaj al lumii crestine in secolele V-VI d. Hr.